Toate definitiile

INDEMNIZÁȚIE, indemnizații, s. f. 1. Sumă de bani care se acordă cuiva în afara salariului, destinată să acopere cheltuielile făcute de un angajat în scopul îndeplinirii unei sarcini de serviciu; indemnizare. ♦ Despăgubire pentru un prejudiciu, pentru o pagubă suferită etc.; indemnitate. ♦ Contravaloarea în bani a unei plăți în natură. 2. Care nu are caracter de salariu. [Var.: îndemnizáție s. f.] – Din fr. indemnisation.

INDEMNIZÁŢIE s. indemnizare, (rar) indemnitate. (A primit o ~.)

INDEMNIZÁŢIE s. v. compensare, compen-saţie, daune, despăgubire, reparaţie.

INDEMNIZÁȚIE s.f. Sumă de bani care se acordă cuiva pentru acoperirea unor cheltuieli excepționale; (spec.) sumă acordată cuiva pentru o muncă excepțională sau pentru a face față anumitor cheltuieli. ♦ Despăgubire pentru un prejudiciu, pentru o pagubă suferită. ♦ Sumă plătită salariaților pe timpul concediului sau al unei deplasări. [Gen. -iei, var. indemnizațiune s.f. / cf. fr. indemnisation].

INDEMNIZÁȚIE s. f. 1. sumă de bani care se acordă cuiva, pe lângă retribuție, pentru acoperirea unor cheltuieli efectuate cu ocazia îndeplinirii unor anumite sarcini de serviciu. 2. despăgubire pentru un prejudiciu, o pagubă suferită. ◊ sumă de bani plătită salariaților pe timpul concediului, în caz de incapacitate de muncă etc. (< fr. indemnisation)

*indemnizațiúne f. (fr. indemnisation). Acțiunea de a indemniza. Indemnitate, despăgubire. – Și -áție.

indemnizáție (-ți-e) s. f., art. indemnizáția (-ți-a), g.-d. art. indemnizáției; pl. indemnizáții, art. indemnizáțiile (-ți-i-)

ÎNDEMNIZÁȚIE s. f. v. indemnizație.