Toate definitiile

INCRIMINÁRE, incriminări, s. f. Acțiunea de a incrimina și rezultatul ei; p. gener. învinuire. învinovățire, acuzație, incriminație. [Var.: încrimináre s. f.] – V. incrimina.

INCRIMINÁRE s. v. acuzare, acuzaţie, incul-pare, învinovăţire, învinuire.

INCRIMINÁRE s.f. Acțiunea de a incrimina și rezultatul ei; învinuire, acuzație; incriminație. [< incrimina].

*incriminațiúne f. (fr. incrimination, d. lat. criminátio, -ónis). Acuzațiune de o crimă saŭ de un lucru maĭ mic. – Și -áție și -áre.

incrimináre s. f., g.-d. art. incriminắrii; pl. incriminắri

ÎNCRIMINÁRE s. f. v. incriminare.