Toate definitiile

INDIFERÉNT, -Ă, indiferenți, -te, adj. 1. Care nu arată nici un fel de interes (pentru cineva sau ceva); nepăsător, impasibil. 2. Care nu prezintă nici o însemnătate, care nu trezește interes. ◊ Loc. conj. Indiferent dacă... = fără a acorda importanță faptului că...; fie că... ◊ Loc. prep. Indiferent de... = fără a ține seamă de..., oricare ar fi... – Din fr. indifférent, lat. indifferens, -ntis.

INDIFERÉNT adj. 1. v. nepăsător. 2. apatic, delăsător, indolent, lăsător, nepăsător, pasiv, placid, tembel, (livr.) impasibil, (reg.) nebriştit, (fig.) rece. (Om ~; atitudine ~.) 3. nepăsător, nesimţitor, (fig.) surd. (A rămas ~ la rugăminţile mele.)

Indiferent ≠ grijuliu

INDIFERÉNT, -Ă adj. 1. Care nu are însemnătate, care nu prezintă nici un interes. 2. Care nu poartă, nu manifestă interes pentru nimeni și pentru nimic; nepăsător. [Cf. fr. indifférent, it. indifferente].

INDIFERÉNT, -Ă adj. 1. care nu are însemnătate, nu prezintă nici un interes. 2. care nu manifestă interes pentru nimeni și pentru nimic; nepăsător. 3. (chim.) care nu manifestă nici o afinitate, nu reacționează în nici un fel. (< fr. indifférent, lat. indifferens)

*indiferént, -ă adj. (lat. in-differens, -éntis. V. diferent). Care nu e nicĭ maĭ bun, nicĭ maĭ răŭ de cît [!] altu, egal: mĭ-e indiferent dacă plec pe acest deum saŭ pe acela. De puțină saŭ de nicĭ o importanță orĭ interes: lucrurĭ indiferente. Nepăsător, care nu se interesează de nimica: om indiferent. Fig. Care nu tinde nicĭ spre mișcare, nicĭ spre repaus. Adv. Cu nepăsare, în mod indiferent: a privi indiferent. Fără diferență: a trata indiferent pe ceĭ bunĭ și pe ceĭ răĭ.

indiferént adj. m., pl. indiferénți; f. indiferéntă, pl. indiferénte