Toate definitiile

INOVÁ, inovez, vb. I. Intranz. A face o schimbare, a introduce o noutate într-un domeniu, într-un sistem etc.; a înnoi. ♦ A introduce, a adopta, a propaga o inovație. – Din fr. innover, lat. innovare.

INOVÁ vb. a înnoi.

INOVÁ vb. I. intr. A face o schimbare, a introduce o noutate într-un domeniu, într-un sistem etc.; a introduce, a adopta, a propaga o inovație. [< fr. innover, it. innovare].

INOVÁ vb. I. intr. a face o inovație. II. tr. a introduce o noutate într-un domeniu, sistem etc. (< fr. innover, lat. innovare)

*inovéz v. tr. (lat. in-novo, -áre, d. novus, noŭ). Înoĭesc, modific.

inová (a ~) vb., ind. prez. 3 inoveáză