Toate definitiile

INSOLÁȚIE, insolații, s. f. 1. Stare patologică provocată de expunerea îndelungată a corpului la acțiunea razelor solare și care se manifestă prin febră, dureri de cap, amețeli, greață, delir etc. (putând duce la moarte). ♦ Vătămare provocată pomilor tineri prin excesul de căldură. 2. Iluminare a unei suprafețe de razele solare. 3. Tratament prin expunere la soare. – Din fr. insolation, lat. insolatio.

INSOLÁŢIE s. (MED.) helioză, (reg.) îndesoare, soare-în-cap, soare-sec, (Maram.) asoreală.

INSOLÁȚIE s.f. 1. Afecțiune provocată de radiațiile solare asupra organismului și manifestată prin dureri de cap, febră etc. ♦ Vătămare produsă pomilor tineri prin excesul de căldură. 2. Iluminare a unei suprafețe de către razele solare. ♦ Tratament prin expunere la soare. [Gen. -iei. / cf. fr. insolation, lat. insolatio].

INSOLÁȚIE s. f. 1. afecțiune provocată de radiațiile solare asupra organismului și manifestată prin dureri de cap, febră etc. 2. stare patologică a plantelor datorită excesului de lumină sau de căldură solară. 3. iluminare a unei suprafețe de către razele solare. ◊ tratament prin expunere la soare. (< fr. insolation, lat. insolatio)

*insolațiúne f. (lat. insolátio, -ónis, d. insólo, -áre, a expune la soare, d. sol, soare). Expunere la soare. O boală care te izbește cînd staĭ prea mult în arșița soareluĭ și care poate pricinui moarte. (Cel lovit de insolațiune trebuĭe dus la umbră, la aer mult și răcoros și stropit cu apă rece). – Și -áție.

insoláție (-ți-e) s. f., art. insoláția (-ți-a), g.-d. art. insoláției; pl. insoláții, art. insoláțiile (-ți-i-)