Toate definitiile

INSTABÍL, -Ă, instabili, -e, adj. 1. (Despre sisteme fizico-chimice, tehnice, despre obiecte) Care nu este stabil, care nu prezintă stabilitate, nestabil. 2. Fig. Variabil; schimbător; nestatornic. – Din fr. instable, lat. instabilis.

INSTABÍL adj. 1. v. mişcător. 2. nestabil, precar. (Echilibru ~.) 3. v. neregulat. 4. v. schimbător. 5. v. inconsecvent. 6. v. fluctuant.

Instabil ≠ constant, invariabil, stabil, nevariabil, neschimbător, nelabil, statornic

INSTABÍL, -Ă adj. Nestabil; schimbător, nestatornic. [Cf. lat. instabilis].

INSTABÍL, -Ă adj. 1. (despre sisteme fizico-chimice sau tehnice) care nu prezintă stabilitate. 2. (fig.) nestatornic, schimbător. (< fr. instable, lat. instabilis)

*instabíl, -ă adj. (lat. in-stábilis). Fără stabilitate, nestatornic, nesigur: pace, soartă instabilă. Chim. Combinațiune instabilă, care se distruge ușor. Mec. Echilibru instabil, acela pe care un corp, scos din pozițiunea sa, îl părăsește și se pune în echilibru în altă pozițiune. Adv. În mod instabil.

instabíl adj. m., pl. instabíli; f. instabílă, pl. instabíle