Toate definitiile

INTERSÉCȚIE, intersecții, s. f. 1. Loc unde se încrucișează două drumuri; întretăiere. 2. (Mat.) Mulțimea punctelor comune a două linii, a două suprafețe ori volume; totalitatea elementelor comune a două mulțimi. – Din fr. intersection, lat. intersectio.

INTERSÉCŢIE s. v. răspântie.

INTERSÉCȚIE s.f. Întretăiere; punct, loc de întretăiere. ♦ Loc de întâlnire sau de încrucișare a două sau mai multor drumuri publice, indiferent de unghiurile pe care le fac axele lor. ♦ (Mat.) Punctele comune a două linii, suprafețe, corpuri etc. [Gen. -iei, var. intersecțiune s.f. / cf. fr. intersection, lat. intersectio].

INTERSÉCȚIE s. f. 1. încrucișare de drumuri publice; întretăiere. 2. (mat.) mulțimea punctelor comune a două linii, suprafețe, corpuri etc. ◊ operație care asociază la două sau mai multe mulțimi date mulțimea elementelor comune tuturor mulțimilor date. (< fr. intersection, lat. intersectio)

*intersecțiúne f. (lat. inter-séctio, -ónis. V. secțiune). Geom. Punctu unde doŭă liniĭ, doŭă planurĭ, doŭă solide se taĭe. – Și -écție.

intersécție (-ți-e) s. f., art. intersécția (-ți-a), g.-d. art. intersécției; pl. intersécții, art. intersécțiile (-ți-i-)