Toate definitiile
INTESTÍN1, intestine, s. n. Parte a aparatului digestiv, la oameni și la unele animale, care are formă de tub și care se întinde de la stomac până la anus, fiind alcătuită din două părți distincte; maț. – Din fr. intestin, lat. intestinum.
INTESTÍN2, -Ă, intestini, -e, adj. (Livr.) Care se produce în interior, care are loc înăuntru; intern, lăuntric. Frământări intestine. – Din fr. intestin, lat. intestinus.
INTESTÍN adj. v. intern.
INTESTÍN s. (ANAT.) maţ.
INTESTÍN s.n. Parte a aparatului digestiv în formă de tub care se întinde între pilor și anus; (pop.) maț. [< fr. intestin, it. intestino, cf. lat. intestinum].
INTESTÍN1 s. n. parte a aparatului digestiv, în formă de tub, între pilor și anus. (< fr. intestin, lat. intestinum)
INTESTIN2, -Ă adj. dinăuntru, din interior; intern. (< fr. intestin, lat. intestinus)
*intestín, -ă adj. (lat. intestinus, d. intus, în ăuntru [!] [stînd]). Interior, intern: lupte intestine. S. n., pl. e (lat. intestinus). Anat. Maț, tubu de la stomah [!] pînă la orificiu anal. (El se împarte în supțire [!] și gros. Cel gros se împarte și el în treĭ: cáecum, cólon și réctum). V. digestiune.
intestín1 adj. m., pl. intestíni; f. intestínă, pl. intestíne
intestín2 s. n., pl. intestíne