Toate definitiile

INUMÁN, -Ă, inumani, -e, adj. Care nu este uman; neomenos, crud, feroce, neuman. ♦ Care nu este caracteristic sau propriu oamenilor; p. ext. de proporții monstruoase. – Din fr. inhumain, lat. inhumanus.

INUMÁN adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. aspru. 3. adj. v. barbar.

Inuman ≠ uman

INUMÁN, -Ă adj. 1. Neomenos, nemilos, crud, feroce. 2. Care nu este caracteristic omului; (p. ext.) de proporții neobișnuite; monstruos. [Cf. it. inumane, lat. inhumanus, fr. inhumain].

INUMÁN, -Ă adj. 1. neomenos, nemilos, crud, feroce. 2. care nu e caracteristic omului; (p. ext.) de proporții neobișnuite; monstruos. (< fr. inhumain, lat. inhumanus)

*inumán, -ă adj. (lat. in-humanus). Lipsit de umanitate, neomenos, barbar: sclavia e o instituțiune inumană. Adv. În mod inuman: a te purta inuman cu captiviĭ.

!inumán (i-nu-/in-u-) adj. m., pl. inumáni; f. inumánă, pl. inumáne