Toate definitiile

CUREAUA VÂNĂRII s. v. bucar, curar, vânar.

VÂNÁRE, vânări, s. f. (Rar) Faptul de a vâna; vânătoare. – V. vâna.

VÂNÁRE s. v. vânat.

VÂNÁRE s. v. vânat, vânătoare.

vânáre s. f., g.-d. art. vânắrii; pl. vânắri

vînáre f. Acțiunea de a vîna. Ps. S. (vîrare). Vînat (acțiune și animal).