Toate definitiile

INVITÁȚIE, invitații, s. f. Faptul de a invita sau de a fi invitat; chemare; convocare; poftire. ♦ (Concr.) Document special tipărit, bilet sau scrisoare scurtă prin care cineva este invitat undeva. [Var.: invitațiúne s. f.] – Din fr. invitation, lat. invitatio.

INVITÁŢIE s. 1. v. chemare. 2. invitare, solicitare, (înv.) poftă. (A dat curs ~ei primite.) 3. îmbiere, poftire, (rar) îmbială. (~ţii reciproce la ...) 4. chemare, convocare, invitare. (~ lor la direcţie.) 5. v. citare. 6. v. somaţie.

INVITÁȚIE s.f. 1. Faptul de a invita; invitare, poftire, chemare. 2. Comunicare, scrisoare, document prin care se face o invitare formală, cineva fiind invitat undeva. [Gen. -iei, var. invitațiune s.f. / cf. fr. invitation, lat. invitatio].

INVITÁȚIE s. f. 1. invitare. 2. bilet, scrisoare etc. prin care cineva este solicitat să participe la o solemnitate, la un spectacol etc. (< fr. invitation, lat. invitatio)

*invitațiúne f. (lat. invitátio, -ónis). Acțiunea de a invita, chemare: invitațiune la o nuntă (un ospăț, un bal), bilet de invitațiune, a primi o invitațiune. – Și -áție.

invitáție (-ți-e) s. f., art. invitáția (-ți-a), g.-d. art. invitáției; pl. invitáții, art. invitáțiile (-ți-i-)