Toate definitiile

INVOCÁRE, invocări, s. f. Acțiunea de a invoca și rezultatul ei. – V. invoca.

INVOCÁRE s. invocaţie.

INVOCÁRE s.f. Acțiunea de a invoca și (rar) rezultatul ei; invocație. [< invoca].

*invocațiúne f. (lat. in-vocátio. -ónis. V. vocațiune). Acțiunea de a invoca, de a chema în ajutor: invocațiunea luĭ Dumnezeŭ, luĭ Apóline. Fig. Citațiune: invocațiunea uneĭ mărturiĭ. – Și -áție și -áre.

invocáre s. f., g.-d. art. invocắrii; pl. invocắri