Toate definitiile

IRÚPŢIE s. v. erupţie.

IRÚPȚIE s.f. Izbucnire violentă; năvălire, revărsare. [Gen. -iei, var. irupțiune s.f. / cf. lat. irruptio, fr. irruption].

IRÚPȚIE, irupții, s. f. Izbucnire violentă, apariție neașteptată și bruscă; revărsare bruscă a apelor unui râu; năpădire, năvălire. [Var.: irupțiúne s. f.] – Din fr. irruption, lat. irruptio.

IRÚPȚIE s. f. izbucnire violentă; năvălire, revărsare. (< fr. irruption, lat. irruptio)

*irupțiúne f. (lat. irrúptio, -ónis). Invaziune (năvălire) subită și violentă. Intrare bruscă. Fig. Revărsare violentă. – Și -úpție.

irúpție (izbucnire violentă) (-ți-e) s. f., art. irúpția (-ți-a), g.-d. art. irúpției; pl. irúpții, art. irúpțiile (-ți-i-)