Toate definitiile

ISCĂLÍT¹ s. n. Faptul de a (se) iscăli. – V. iscăli.

ISCĂLÍT², -Ă, iscăliți, -te, adj. (Despre texte, documente, acte) Care poartă iscălitura autorului sau emitentului. – V. iscăli.

ISCĂLÍT adj. semnat, subscris, (înv.) subsemnat. (Act ~.)

ISCĂLÍT s. v. iscălire.

Iscălit ≠ anonim

iscălít s. n.