Toate definitiile

ISPRĂVNICÍE, isprăvnicii, s. f. 1. Funcția de ispravnic. 2. Instituție condusă de ispravnic; reședința ispravnicului. – Ispravnic + suf. -le.

ISPRĂVNICÍE s. (IST.) (înv.) stărostie.

ISPRĂVNICÍE s. v. administrare, administra-ţie, cârmuire, conducere, epitropie, gospodărire, prefectură, tutelă.

isprăvnicíe f. Funcțiunea ispravniculuĭ. Localu unde e cancelaria luĭ.

isprăvnicíe s. f., art. isprăvnicía, g.-d. art. isprăvnicíei; pl. isprăvnicíi, art. isprăvnicíile