Toate definitiile

ISTEȚÍE, isteții, s. f. Istețime. – Isteț + suf. -le.

ISTEŢÍE s. v. îndemânare.

istețíme f. (d. isteț). Deșteptăcĭune, pricepere. – Vechĭ și isteție și istecĭúne.

istețíe (înv.) s. f., art. istețía, g.-d. art. istețíei; pl. istețíi, art. istețíile