Toate definitiile

IZBITÓR, -OÁRE, izbitori, -oare, adj. Care impresionează puternic; impresionant, frapant, uimitor. – Izbi + suf. -tor.

IZBITÓR adj. 1. v. ţipător. 2. v. clar. 3. v. frapant. 4. v. indiscutabil.

izbitór, -oáre adj. Care izbește. Fig. Care impresionează viŭ: între aceștĭ oamenĭ e o asemănare izbitoare.

izbitór adj. m., pl. izbitóri; f. sg. și pl. izbitoáre