Toate definitiile

BURUIANA-JÚNGHIULUI s. v. rocoţea.

JUNGHI, junghiuri, s. n. 1. Durere vie, pătrunzătoare, de scurtă durată, mai ales în spate, în regiunea intercostală, la piept sau la încheieturi; junghietură, înjunghietură. 2. (Înv.) Jungher. – Din junghia (derivat regresiv).

JUNGHI s. (MED.) 1. înjunghietură, înţepătură, junghietură, (pop.) stricnitură, (grecism înv.) nixis, (fig.) săgeată, săgetătură, (pop. fig.) tăietură. (Simte un ~ în regiunea intercostală.) 2. (la pl.) înţepături (pl.), (fig.) ace (pl.). (Mii de ~uri îi străbat corpul.)

JUNGHI s. v. pneumonie, pumnal, stilet.

1) junghĭ n., pl. urĭ (d. a junghea). Jungher, camă, pumnal mare. Mare durere pe care o simțĭ la coaste cînd răceștĭ, pneŭmonie.

*pneŭmoníe f. (vgr. pneumonía, d. pneúmon, plămîĭ [!], V. plămîn). Med. O boală cauzată de răceală și de un microb special care face să se inflameze parenchima (materia spongioasă) a plîmîilor, numită popular junghĭ. (Cînd e unită cu pleŭrezia, se numește peripneŭmonie).

junghi s. n., art. júnghiul; pl. júnghiuri