Toate definitiile

LETOPISÉȚ, letopisețe, s. n. Scriere veche cu caracter istoric, în care evenimentele sunt prezentate în ordine cronologică; cronică, hronic. [Acc. și: letopíseț] – Din sl. lĕtopĩsĩcĩ.

LETOPISÉŢ s. v. cronică.

LETOPISÉȚ, (1) letopisețe, s. n., (2) letopiseți, s. m. 1. Scriere cu conținut istoric a vechilor cronicari, în care evenimentele sunt înregistrate în ordine cronologică; cronică. 2. (Înv.) Cronicar. [Acc. și: letopíseț] – Slav (v. sl. lĕtopisĩcĩ „cronograf”).

letopíseț n., pl. e (vsl. lĭetopisĭcŭ, cronicar, d. lĭeto, an, și pisati, a scrie; rus. lĭetopiséc, cronicar, lĭétopis, cronică. V. leat, ispisoc, opis). Vechĭ. Cronică, anale.

letopiséț s. n., pl. letopiséțe

LETOPISÉȚ, (1) letopisețe, s. n., (2) letopiseți, s. m. 1. Scriere cu conținut istoric a vechilor cronicari, în care evenimentele sunt înregistrate în ordine cronologică; cronică. 2. (Înv.) Cronicar. [Acc. și: letopíseț] – Slav (v. sl. lĕtopisĩcĩ „cronograf”).