Toate definitiile
LIMÁN s. (GEOGR.) litoral, mal, margine, ţărm, (înv.) pristanişte, vad. (Pe ~ul Mării Negre.)
LIMÁN s. v. adăpost, azil, port, refugiu, scăpare.
LIMÁN, limanuri, s. n. 1. Țărm, mal; (înv.) port. ◊ Expr. A ieși la liman = a scăpa dintr-o primejdie; a ajunge la o situație mai bună. A duce (sau a scoate) la (un) liman (sau la liman bun) = a scăpa (pe cineva) dintr-o situație grea; a salva. A ajunge la (un) liman sau a ajunge limanul = a atinge ținta dorită. ♦ Fig. Adăpost, refugiu. 2. Lac rezultat prin bararea cu aluviuni a gurii de vărsare a unui râu. [Pl. și: limane] – Din (1) tc. liman, (2) rus. liman, ucr. lyman.
limán n., pl. urĭ și e (turc. liman, d. ngr. liménas, liméni, vgr. limén, port. liman; ngr. [d. turc.] limáni; vsl. limenĭ și liman, rus. liman, baĭe, golf; rut. bg. liman, port; ung. [d. rom.] limány). Vechĭ. Port. Adăpost de corăbiĭ. Azĭ. Fig. Loc de refugiŭ: a ajunge la liman. V. debarcader.
LIMÁN, limanuri, s. n. 1. Țărm, mal; (înv.) port. ◊ Expr. A ieși la liman = a scăpa dintr-o primejdie; a ajunge la o situație mai bună. A duce (sau a scoate) la (un) liman (sau la liman bun) = a scăpa (pe cineva) dintr-o situație grea; a salva. A ajunge la (un) liman sau a ajunge limanul = a atinge ținta dorită. ♦ Fig. Adăpost, refugiu. 2. Lac rezultat prin bararea cu aluviuni a gurii de vărsare a unui râu. [Pl. și: limane] – Din (1) tc. liman, (2) rus. liman, ucr. lyman.
LIMÁN s. (GEOGR.) litoral, mal, margine, ţărm, (înv.) pristanişte, vad. (Pe ~ul Mării Negre.)
LIMÁN s. v. adăpost, azil, port, refugiu, scăpare.
limán (limánuri), s. n. – 1. Port, radă, loc de ancorat. – 2. Refugiu, adăpost. – Mr. limane. Tc. liman (Roesler 571; Șeineanu, II, 237; Meyer 244; Lokotsch 1321; Berneker 721; Vasmer, II, 42), din gr. λιμήν, cf. ngr. λιμάνι, bg., rut., rus. liman. Der. directă din gr. (Murnu 31; Roesler) nu este posibilă. – Der. înlimăni, vb. (a pune în siguranță, a ancora). Din rom. provine mag. limány (Scriban; Edelspacher 18).
limán n., pl. urĭ și e (turc. liman, d. ngr. liménas, liméni, vgr. limén, port. liman; ngr. [d. turc.] limáni; vsl. limenĭ și liman, rus. liman, baĭe, golf; rut. bg. liman, port; ung. [d. rom.] limány). Vechĭ. Port. Adăpost de corăbiĭ. Azĭ. Fig. Loc de refugiŭ: a ajunge la liman. V. debarcader.