Toate definitiile
FRIGE-LÍNTE s., adj. v. avar, calic, zgârcit.
LINTE-DE-BÁLTĂ s. v. lintiţă.
LINTEA-BĂLŢILOR s. v. lintiţă.
LINTE-BROŞTEÁSCĂ s. v. lintiţă.
LÍNTE, (1, 2) s. f., (3) linți, s. m. pl. 1. S. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori albe-albăstrui și fructul o păstaie cu semințe plate, comestibile (Lens culinaris); p. restr. fructul și sămânța acestei plante. ◊ Expr. Până la un bob de linte = absolut tot. Pentru un blid de linte, se spune despre cineva care a comis un act josnic (de trădare), chiar și pentru un profit material neînsemnat. 2. S. f. (Med. vet.; pop.) Cisticercoză. 3. S. m. pl. (Zool.; pop.) Cisticerci. – Lat. lens, -ntis.
LÍNTE s. (BOT.) 1. (Lens culinaris) (prin Mold.) mazăre. 2. lintea-pratului (Lathyrus pratensis) = (reg.) bobuşor, măzăriche.
LÍNTE s. v. cisticercoză, cornee, lentilă, sticlă, trichinoză.
línte s. f. – Plantă leguminoasă. – Mr., megl. linte. Lat. lentem (Pușcariu 984; Candrea-Dens., 1003; REW 4979), cf. it. lente. – Der. lintiță, s. f. (plantă acvatică; pistrui), cu suf. dim. -iță (Densusianu, Rom., XXXIII, 281). E dublet a lui lentilă, s. f., din fr. lentille.
LINTENEÁGRĂ s. v. orăstícă.
frige-cî́ne și frige-línte m., pl. tot așa. Fam. Mare avar.
línte f. (lat. lens, lentis, linte, it. lente. V. lentilă). O legumă papilionacee care face niște boabe turtite (lens esculenta saŭ ervum lens). Lentilă, sticlă p. aparate optice. Pl. Un fel de boală a porcilor. Lintea pratuluĭ. V. prat.
línte (plantă, boală) s. f., g.-d. art. líntei
!fríge-línte (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui fríge-línte; pl. fríge-línte