Toate definitiile
LOCÁL, -Ă, (1) localuri, s. n. (2) locali, -e, adj. 1. S. n. Clădire sau grup de încăperi de utilitate publică (ocupate de o întreprindere, de o instituție etc.). ♦ Sală special amenajată unde se servește publicului mâncare sau băutură; restaurant, birt, bodegă. 2. Adj. Particular și caracteristic pentru un anumit loc; privitor la un loc determinat; dintr-un anumit loc. ◊ Autorități locale = autorități care exercită funcții administrative pe un teritoriu restrâns, delimitat, potrivit împărțirii teritoriale a statului. Resurse locale = resurse ale unei întreprinderi provenind din posibilități proprii sau de pe teritoriul restrâns pe care se află ea. Tratament local = tratament care se aplică direct pe locul bolnav. Anestezie locală = anestezie făcută numai la partea corpului care trebuie supusă unei intervenții chirurgicale. 3. Adj. (Mat.) Referitor la un singur punct sau la un mic domeniu din plan sau din spațiu. – Din fr. local.
LOCÁL s., adj. 1. s. sediu. (~ul primăriei.) 2. s. clădire. (O serbare în ~ul şcolii.) 3. s. v. restaurant. 4. adj. (înv.) localnic. (Populaţia ~.)
Local ≠ central
LOCÁL, -Ă adj. Dintr-un loc anumit, specific unui loc; din partea locului. ◊ Culoare locală = șir de imagini care, într-o descriere, într-o pictură, într-o piesă de teatru etc., redau ceea ce este caracteristic pentru obiceiurile unei țări, ale unei societăți sau ale unei epoci; tratament local = tratament aplicat pe un loc bolnav; anestezie locală = anestezie limitată la partea care urmează să fie operată, examinată etc. [Cf. fr. local, lat. localis < locus – loc].
LOCÁL, -Ă I. adj. 1. dintr-un loc anumit, specific unui loc. ♦ culoare ~ă = șir de imagini care, într-o descriere, pictură, piesă de teatru etc. redau ceea ce este caracteristic pentru obiceiurile unei țări, societăți sau epoci; tratament ~ = anestezie limitată la partea care urmează să fie operată, examinată etc. 2. (mat.) referitor la un singur punct sau la un mic domeniu din plan sau din spațiu. II. s. n. clădire de utilitate publică; (spec.) restaurant, bodegă. (< fr. local, lat. localis)
*locál, -ă adj. (lat. localis, fr. local). Particular unuĭ loc: Romaniĭ respectaŭ religiunea locală a popoarelor cucerite. Med. Mărginit la un singur organ: boală locală. Coloarea [!] locală, aspectu local, semnele (costumele) particulare loculuĭ (saŭ timpuluĭ) într´o pĭesă teatrală orĭ pictură. S. m. și f. Persoană locală: ĭ-am întrebat pe localĭ. S. n., pl. urĭ saŭ și e. Loc, cameră saŭ edificiŭ destinat unuĭ scop: localu universitățiĭ din Ĭașĭ. Adv. În mod local. – Fals locálnic, adj. și s. (persoană locală).
LOCÁL, -Ă, (1) localuri, s. n. (2) locali, -e, adj. 1. S. n. Clădire sau grup de încăperi de utilitate publică (ocupate de o întreprindere, de o instituție etc.). ♦ Sală special amenajată unde se servește publicului mâncare sau băutură; restaurant, birt, bodegă. 2. Adj. Particular și caracteristic pentru un anumit loc; privitor la un loc determinat; dintr-un anumit loc. ◊ Autorități locale = autorități care exercită funcții administrative pe un teritoriu restrâns, delimitat, potrivit împărțirii teritoriale a statului. Resurse locale = resurse ale unei întreprinderi provenind din posibilități proprii sau de pe teritoriul restrâns pe care se află ea. Tratament local = tratament care se aplică direct pe locul bolnav. Anestezie locală = anestezie făcută numai la partea corpului care trebuie supusă unei intervenții chirurgicale. 3. Adj. (Mat.) Referitor la un singur punct sau la un mic domeniu din plan sau din spațiu. – Din fr. local.
LOCÁL s., adj. 1. s. sediu. (~ul primăriei.) 2. s. clădire. (O serbare în ~ul şcolii.) 3. s. v. restaurant. 4. adj. (înv.) localnic. (Populaţia ~.)
LOCÁL s.n. 1. Clădire de utilitate publică. 2. Restaurant, bodegă. [< fr. local].
LOCÁL, -Ă I. adj. 1. dintr-un loc anumit, specific unui loc. ♦ culoare ~ă = șir de imagini care, într-o descriere, pictură, piesă de teatru etc. redau ceea ce este caracteristic pentru obiceiurile unei țări, societăți sau epoci; tratament ~ = anestezie limitată la partea care urmează să fie operată, examinată etc. 2. (mat.) referitor la un singur punct sau la un mic domeniu din plan sau din spațiu. II. s. n. clădire de utilitate publică; (spec.) restaurant, bodegă. (< fr. local, lat. localis)
*locál, -ă adj. (lat. localis, fr. local). Particular unuĭ loc: Romaniĭ respectaŭ religiunea locală a popoarelor cucerite. Med. Mărginit la un singur organ: boală locală. Coloarea [!] locală, aspectu local, semnele (costumele) particulare loculuĭ (saŭ timpuluĭ) într´o pĭesă teatrală orĭ pictură. S. m. și f. Persoană locală: ĭ-am întrebat pe localĭ. S. n., pl. urĭ saŭ și e. Loc, cameră saŭ edificiŭ destinat unuĭ scop: localu universitățiĭ din Ĭașĭ. Adv. În mod local. – Fals locálnic, adj. și s. (persoană locală).