Toate definitiile
MIA, miele, s. f. 1. Puiul de sex feminin al oii; oaie tânără. 2. (În forma mială) Arșic de miel. [Var.: (2) miálă s. f.] – Lat. agnella.
MIA s. v. mioară.
miá (-ále), s. f. – Mioară. – Mr. ńaua, istr. miǫ. Lat. agnella (Pușcariu 1056; Capidan, REB, I, 217), cf. it. agnella. Mială, s. f. (mioară; brîu de miel) este o simplă variantă, formată după pl. miale.
mía1 (pop.) [pron. mĭa] s. f., art. miáua, g.-d. art. miélei; pl. miéle, art. miélele
mía2 (a ~/a o ~) v. míelea (al ~/al o ~)
mía3 (a + num. + ~) v. míilea (al + num. + ~)
1) mía, V. mielea.
2) mia, V. mie 2.
mĭa f., pl. mĭele (f. mĭel, ca purcea, vițea d. purcel, vițel; lat. agnĕlla. V. mioară). Munt. Oaĭe în primele lunĭ de la naștere.
míelea, mĭa num. ord. de la o mie: al mielea franc, a mĭa oară.