Toate definitiile
NÁDĂ, nade, s. f. 1. Hrană naturală sau imitație de hrană care se pune într-o unealtă de pescuit sau într-o cursă pentru a ademeni și a prinde peștii sau alte animale; momeală. ♦ Fig. Ispită, tentație; cursă. 2. Parte înnădită, adăugată la un obiect; înnăditură. [Pl. și: (2) năzi] – Din bg. nada.
NÁDĂ s. 1. (PESCUIT) amorsă, momeală, (rar) momitură, (reg.) mârşă, nadilă, (înv., în Transilv.) podmet. (~ pentru cleni.) 2. înnăditură. (A pune o ~ la ...)
NÁDĂ s. v. ademenire, atracţie, călcâi, ic, ispită, pană, plaz, seducere, seducţie, stuf, talpă, tentaţie, trestie.
nádă (náde), s. f. – 1. Momeală, hrană pentru animale. – 2. Atracție, imbold, stimulent. – 3. Adaos, adăugare. – 4. Coc artificial. – 5. Legătură, pretext. – Var. (pl.) năzi. Sl. *nada, cf. sl. prinada „înnăditură”, prinaditi „a înnădi”, bg. nadam „a lungi”, sb. nada „așteptare” (Miklosich, Slaw. Elem., 31). Der. din mag. nád (Gáldi, Dict., 147) este și ea posibilă. DAR, s.v. înnădi face din nadă două cuvinte diferite. Der. (î)nădi, vb. (a adăuga; a alungi; refl., a răspunde la apel; refl., a fi atras, sedus; refl., a se obișnui, a se vicia); (î)nnăditură, s. f. (adaos).
nádă f., pl. e (vsl. nada [rut. rus. prináda] nadă, d. na-dĭeti, a aplica, dĭeti, a pune, sîrb. náda, speranță, naditi, a înădi. V. nădăĭesc). Momeală, ceĭa ce se pune în undiță saŭ în capcană ca să tragă animalu. Bucată de fer, de lemn care fixează, împreună alte două bucățĭ. Înăditură, bucată de fer, de lemn adăugată alteĭa maĭ marĭ. Fig. Atracțiune, farmec, mijloc de a atrage. A nu avea nicĭ o nadă, a nu avea nicĭ o legătură cu alte persoane. Nu mĭ-e de dat, ci mĭ-e de nadă, nu mă îngrijesc că-ĭ voĭ da astăzĭ, ci că se va înădi să-ĭ daŭ mereŭ.
nádă1 (momeală) s. f., g.-d. art. nádei; pl. náde
!nádă2 (înnăditură) s. f., g.-d. art. nắzii; pl. năzi
NÁDĂ, nade, s. f. 1. Hrană naturală sau imitație de hrană care se pune într-o unealtă de pescuit sau într-o cursă pentru a ademeni și a prinde peștii sau alte animale; momeală. ♦ Fig. Ispită, tentație; cursă. 2. Parte înnădită, adăugată la un obiect; înnăditură. [Pl. și: (2) năzi] – Din bg. nada.
NÁDĂ s. 1. (PESCUIT) amorsă, momeală, (rar) momitură, (reg.) mârşă, nadilă, (înv., în Transilv.) podmet. (~ pentru cleni.) 2. înnăditură. (A pune o ~ la ...)
NÁDĂ s. v. ademenire, atracţie, călcâi, ic, ispită, pană, plaz, seducere, seducţie, stuf, talpă, tentaţie, trestie.