Toate definitiile

NECÚNTEN adj. v. etern, nesfârşit, perpetuu.

NECÚNTEN adj., adv. v. continuu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, permanent, veşnic.

NECÚNTEN adv. v. încontinuu, întruna, mereu, neobosit, neostenit, pururi.