![]() Caută
Traducere
|
Toate definitiileNEGLIJÉNT, -Ă, neglijenți, -te, adj. 1. Care nu-și îndeplinește îndatoririle cu destulă grijă; indolent, nepăsător. 2. Care nu se îngrijește de ținuta sa, care are o ținută dezordonată, murdară etc.; neîngrijit. 3. (Despre acțiuni, atitudini etc. ale oamenilor) Care denotă lipsă de atenție, de grijă, de interes (față de ceva, de cineva sau de sine). – Din fr. négligent. NEGLIJÉNT adj. 1. delăsător, lălâu, neîngrijit, şleampăt, (fam.) îngălat. (O femeie ~.) 2. dezordonat, neîngrijit, (prin Munt.) tâlos, (fam.) deşănţat. (O ţinută ~.) Neglijent ≠ grijuliu NEGLIJÉNT, -Ă adj. Dezordonat, neîngrijit; delăsător, indolent, nepăsător. ♦ Care denotă lipsă de grijă, de interes. [Cf. fr. négligent, lat. negligens]. NEGLIJÉNT, -Ă adj. dezordonat, neîngrijit; delăsător, indolent. ◊ care denotă lipsă de grijă, de interes. (< fr. négligent) *negligént, -ă adj. (lat. négligens, -éntis, fr. négligent). Care neglijează, nu dă atențiune, nu îngrijește ceĭa ce trebuĭe să îngrijească, nepăsător: un director negligent. Care se îmbracă prost, deși ar putea să se îmbrace maĭ bine: savanțiĭ îs de multe orĭ negligențĭ. Adv. Cu negligență. neglijént (ne-gli-) adj. m., pl. neglijénți; f. neglijéntă, pl. neglijénte |