Toate definitiile

NETEZITOÁRE, netezitori, s. f. 1. Mistrie specială de metal, cu paleta îndoită, folosită pentru a netezi tencuiala la muchiile sau la unghiul dintre zidurile unei construcții. 2. Unealtă agricolă formată din mai multe bare paralele, legate între ele cu lanțuri, folosită la nivelarea pământului (după arat). – Netezi + suf. -toare.

NETEZITOÁRE s. (AGRIC.) (pop.) târşitoare. (~ pentru terenurile arate.)

NETEZITOÁRE s. v. drişcă, făţuitoare.

netezitoáre f., pl. orĭ. Unealtă de netezit (mala).

netezitoáre s. f., g.-d. art. netezitórii; pl. netezitóri