Toate definitiile

NEÎNTRECÚT, -Ă, neîntrecuți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi întrecut; p. ext. grozav, extraordinar, excepțional. – Ne- + întrecut.

NEÎNTRECÚT adj. v. unic.

neîntrecút, -ă adj. Care n’a fost întrecut, fără seamăn.

neîntrecút adj. m., pl. neîntrecúți; f. neîntrecútă, pl. neîntrecúte