Toate definitiile

NITRURÁ, nitrurez, vb. I. Tranz. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzirea lor într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă. – Din fr. nitrurer.

NITRURÁ vb. I. tr. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață prin încălzire într-o atmosferă de amoniac, urmată de o răcire lentă. [< fr. nitrurer].

NITRURÁ vb. tr. a trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzire într-o atmosferă de amoniac, urmată de o răcire lentă. (< fr. nitrurer)

nitrurá (a ~) (ni-tru-) vb., ind. prez. 3 nitrureáză

NITRÚRĂ s. v. azotură. (~ este o combinaţie a amoniacului.)

NITRÚRĂ s.f. Combinație a azotului cu un metal; azotură. [< fr. nitrure].

NITRÚRĂ s. f. azotură. (< fr. nitrure)