Toate definitiile

NOROCÍT, -Ă, norociți, -te, adj. 1. (Înv.) Norocos (1). 2. (Înv.) Norocos (2). 3. (Pop.) Mulțumit, fericit. – V. noroci.

NOROCÍT adj. v. celebru, faimos, fericit, ilustru, mare, mulţumit, norocos, renumit, reputat, satisfăcut, vestit.

norocít, -ă adj. (vsl. noročitŭ). Vechĭ. Distins. Fericit.