Toate definitiile

NÚNȚIU, nunții, s. m. Reprezentant diplomatic permanent al Vaticanului într-o țară străină, asimilat ca rang ambasadorilor. [Var.: núnciu s. m.] – Din it. nunzio, lat. nuntius.

NÚNŢIU s. (POL.) legat. (~ al papei într-un stat.)

NÚNȚIU s.m. Prelat-ambasador al papei într-o țară străină. [Pron. -țiu, var. nunciu s.m. / cf. germ. Nuntius, it. nunzio < lat. nuntius – mesager].

NÚNȚIU s. m. prelat-ambasador al Vaticanului într-o țară străină. (< it. nunzio, lat. nuntius)

* núnțiŭ m. (it. nunzio, d. lat. nuntius, anunțător, nuntiare, a anunța). Ambasador al papeĭ. – Fals nunciŭ.

núnțiu [țiu pron. țiu] s. m., art. núnțiul; pl. núnții, art. núnțiii (-ți-ii)