Toate definitiile

OBSCURITÁTE, obscurități s. f. 1. Lipsă de lumină; întuneric, întunecime. 2. Fig. Lipsă de claritate (în idei, în stil etc.); nelămurire, confuzie. 3. Fig. Lipsă de renume, de vază, de faimă etc.; mediocritate. – Din fr. obscurité, lat. obscuritas, -atis.

OBSCURITÁTE s. 1. v. beznă. 2. v. întuneric. 3. v. con-fuzie.

OBSCURITÁTE s. v. mediocritate.

Obscuritate ≠ claritate, lumină, strălucire

OBSCURITÁTE s.f. 1. Întuneric, întunecime. ♦ (Fig.) Neclaritate, confuzie. 2. (Fig.) Condiție, situație obscură, lipsă de renume; mediocritate. [Cf. fr. obscurité].

OBSCURITÁTE s. f. 1. lipsă de lumină; întuneric, întunecime. 2. (fig.) lipsă de claritate; confuzie. 3. (fig.) condiție, situație obscură. ◊ mediocritate. (< fr. obscurité, lat. obscuritas)

*obscuritáte f. (lat. obscúritas, -átis). Întuneric, întunecime: obscuritatea nopțiĭ. Fig. Starea omuluĭ retras de lume: a trăi în obscuritate. Lipsă de claritate: obscuritatea vorbiriĭ cuĭva.

obscuritáte s. f., g.-d. art. obscuritắții; pl. obscuritắți