Toate definitiile

OPULÉNȚĂ, opulențe, s. f. (Livr.) Bogăție, belșug, abundență. – Din fr. opulence, lat. opulentia.

OPULÉNŢĂ s. v. abundenţă, belşug, bogăţie, îmbelşugare, îndestulare, prisos.

Opulenţă ≠ mizerie, pauperitate, penurie, pauperism

OPULÉNȚĂ s.f. (Liv.) Bogăție, îmbelșugare, belșug. [< fr. opulence, lat. opulentia].

OPULÉNȚĂ s. f. bogăție, belșug, abundență. (< fr. opulence, lat. opulentia)

*opulénță f., pl. e (lat. opulentia). Bogăție, sumptuozitate, magnificență: a trăi în opulență.

opulénță s. f., g.-d. art. opulénței; pl. opulénțe