Toate definitiile

PÁTOS s. n. Însuflețire pasionată; avânt, entuziasm. ◊ Loc. adv. Cu patos = a) în mod entuziast; pasionat, înflăcărat; b) în mod afectat, emfatic. ♦ Afectare, emfază (în vorbire și în scris); falsă însuflețire. – Din ngr. páthos fr. pathos.

PÁTOS s. 1. avânt, însufleţire, vervă. (~ stilului său.) 2. afectare, artificialitate, căutare, emfază, grandilocvenţă, manierism, preţiozitate, reto-rism. (Un limbaj plin de ~.)

PÁTOS s. v. animozitate, ardoare, avânt, ciudă, discordie, duşmănie, elan, entuziasm, gelozie, invidie, înflăcărare, înfocare, însufleţire, învrăjbire, necaz, ostilitate, pasiune, patimă, pică, pizmă, pornire, ranchiună, sentiment, simţire, ură, vrajbă, vrăjmăşie, zâzanie.

pátos s.n. (înv.) pardoseală.

PÁTOS s.n. 1. (Lit.) Intensitate deosebită a sentimentelor prin care se realizează o puternică forță dramatică. 2. Înflăcărare, însuflețire, avânt, entuziasm. 3. Emfază, stil emfatic. ♦ Cu patos = a) în mod entuziast; b) afectat, cu emfază. [Pl. -suri. / < gr., fr., it. pathos, cf. gr. paschein – a suferi].

PÁTOS s. n. 1. intensitate deosebită a sentimentelor, prin care se realizează o puternică forță dramatică. ◊ înflăcărare, avânt, entuziasm. 2. emfază, stil emfatic. (< fr., gr. pathos)

pátos (-suri), s. n. – Pasiune, înflăcărare, emfază. Ngr. πάθος (Gáldi 223). Sec. XVIII. – Der. patetic, adj., din fr. pathétique.

1) pátos n., pl. urĭ (ngr. pátos. V. pat 1). Vechĭ. Rar. Pardoseală de peatră [!].

2) *pátos n., pl. urĭ (vgr. páthos, boală, dispozițiune sufletească orĭ trupească. V. patimă, patetic, pato-logie). Enfază, afectare în vorbă.

pátos s. n.