Toate definitiile
PELICÁN, pelicani, s. m. Pasăre acvatică migratoare de talie mare, cu pene albe, cu cioc lung și puternic, cu un sac elastic sub maxilarul inferior, în care adună peștii cu care se hranește; babiță (Pelecanus onocrotalux). [Var.: pelecán, s. m.] – Din ngr. pelekán, lat. pelicanus, fr. pélican.
PELICÁN s. (ORNIT.) 1. (Pelecanus onocrotalus) babiţă, (reg.) babă, baboşă, batcă, guşată, (înv.) nesăturat. 2. pelican creţ (Pelecanus crispus) = (reg.) babiţă creăţă.
PELICÁN s.m. Pasăre acvatică din ordinul palmipedelor, cu ciocul lung și cu un sac elastic sub maxilarul inferior; (pop.) babiță. [< fr. pélican, lat. pelicanus].
PELICÁN s. m. pasăre palmipedă cu ciocul lung și cu un sac elastic sub maxilarul inferior. (< fr. pélican, lat. pelicanus, gr. pelekan)
pelicán (pelicáni), s. m. – Pasăre mare acvatică (Pelecanus onocrotalus). – Var. înv. pelecan. Mr. pilican „barză”. Mgr. πελεϰάν (Tiktin).
*pelicán m. (lat. pelicánus și pelecánus, vgr. pelekán, -ános). O pasăre palmipedă maĭ mare de cît [!] lebăda, cu penele albe bătînd puțin în roș și cu cĭocu foarte mare și lat (pop. bábiță saŭ batcă). – În biblia d. 1688 pelecan (după ngr.). – Pelicanu se hrănește cu peștĭ marĭ pe care-ĭ prinde în apele neadîncĭ (unde obișnuĭește să trăĭască) mînîndu-ĭ spre mal cu un cîrd întreg de tovarășĭ. El are un miros neplăcut de pește. V. neĭasită.