Toate definitiile

rútă (rúte), s. f. – Virnanț (Ruta graveolens). Lat. ruta, cultism din sec. XVII. Nu este cuvînt moștenit, în ciuda părerii lui Pușcariu 1489, nici probabil sl. (cf. Miklosich, Slaw. Elem., 43) sau mag. (Gáldi, Dict., 155). – Der. rutișor, s. m. (plante, Thalictrum angustifolium, T. minus, T. flavum).

RÚTĂ¹, rute, s. f. Drum urmat de un vehicul; linie străbătută de o cale de comunicație între două localități; traseu. – Din fr. route.

RÚTĂ², rute, s. f. (Bot.) Virnanț. – Din lat. ruta.

RÚTĂ s. drum, itinerar, parcurs, traiect, traiectorie, traseu, (astăzi rar) marşrut, (înv., prin Mold.) şleau, (livr.) relaţie. (~ urmată de un vehicul.)

RÚTĂ s. (BOT.) 1. (Ruta graveolens) virnanţ. 2. (Thalictrum flavum) rutişor galben.

RÚTĂ², rúte, s. f. (Bot.) Ruta graveolens. (din lat. ruta, împrumut cultural din sec. al XVII-lea; nu este un cuvânt tradițional și, prob., nici sl. sau magh.)

RÚTĂ s.f. Drum, traseu. ♦ Via, direcție. [< fr. route].

RÚTĂ s. f. drum urmat de un vehicul; traseu. ◊ direcție. (< fr. route)

RUTĂSĂLBÁTICĂ s. v. tămâiţă-de-câmp.

rútă f., pl. e (lat. rûta, it. ruta, fr. rue; germ. raute, pol. rus. rut. ruta. Neol. din sec. 17). O plantă originară din sudu Eŭropeĭ și cultivată și pe la noĭ (ruta gravéolens). Se culege în timpu înfloririĭ p. proprietățile eĭ emenagogice ș. a. – În Trans. virnanț.

rútă s. f., g.-d. art. rútei; pl. rúte

!rútă-sălbátică (plantă) s. f., art. rúta-sălbátică, g.-d. art. rútei-sălbátice; pl. rúte-sălbátice

RUGINÍȚĂ, ruginițe, s. f. 1. Numele a două plante: a) plantă erbacee cu frunze mici, înguste la bază și dințate la vârf (Asplenium ruta muraria); b) strașnic (III) (Asplenium trichomanes). 2. Ciupercă parazită care atacă și distruge frunzele plantelor (Uromyces scuteleatus). – Rugină + suf. -iță.

RUGINÍŢĂ s. (BOT.; Asplenium ruta muraria) (reg.) feriguţă, spinarea-lupului.

RÚTĂ s. (BOT.) 1. (Ruta graveolens) virnanţ. 2. (Thalictrum flavum) rutişor galben.

RÚTĂ², rúte, s. f. (Bot.) Ruta graveolens. (din lat. ruta, împrumut cultural din sec. al XVII-lea; nu este un cuvânt tradițional și, prob., nici sl. sau magh.)

VIRNÁNȚ, virnanți, s. m. Plantă erbacee aromatică cu frunze alterne și penate, cu flori galbene, dispuse în corimb, cu întrebuințări în medicină; rută (Ruta graveolens). – Din magh. virmanc.

VIRNÁNŢ s. (BOT.; Ruta graveolens) rută.

rúță! interj. (reg.) strigăt, chemare a rațelor.