Toate definitiile

RĂCORÍ, răcoresc, vb. IV. 1. Refl. A-și pierde din căldura inițială; a deveni răcoros, a se face mai rece. 2. Tranz. și refl. A(-și) potoli sau a(-și) astâmpăra căldura sau setea. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. – Din răcoare.

RĂCÓRI s. pl. v. fiori.

RĂCORÍ vb. v. răci.

RĂCORÍ vb. v. alina, calma, domoli, îmblânzi, linişti, potoli, tempera, uşura.

A (se) răcori ≠ a (se) înfierbânta

răcorésc v. tr. (d. răcoare). Răcesc, vorbind de aer: ploaĭa a răcorit aeru. Fig. Liniștesc, fac să treacă furia: răzbunarea l-a răcorit. Liniștesc, descurajez (iron.): rezultatu alegeriĭ l-a răcorit. A răcori locu (iron.), a-l evacua: ĭa răcorițĭ locu, că m´ațĭ plictisit de cînd vă tot vînturațĭ pe aicĭ. V. refl. Devin rece: aeru s´a răcorit. Fig. Mă liniștesc: m´am răzbunat și m´am răcorit. Mă liniștesc, perd [!] curaju: după alegerĭ, s´aŭ răcorit. Casa s´a răcorit, a fost evacuată de lumea zgomotoasă.

răcorí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răcorésc, imperf. 3 sg. răcoreá; conj. prez. 3 să răcoreáscă