Toate definitiile

RĂPOSÁ, răposez, vb. I. Intranz. A muri. – Lat. repausare.

RĂPOSÁ vb. v. muri.

RĂPOSÁ vb. v. dormi, odihni, repauza.

A răposa ≠ a (se) naşte

răposá, pers. 3 sg. răposeáză, vb. I (înv.) 1. a se odihni. 2. a muri, a deceda. 3. a coborî, a se opri. 4. a se rezema.

răposá (răposéz, răposát), vb. – 1. (Înv.) A se odihni. – 2. A muri, a deceda. – Var. înv. răpăosa. Mr. răpăsedzu, răpăsare, megl. răpos, răpusari. Lat. rĕpausāre (Tiktin; REW 7218), cf. it. riposare, prov. repausar, fr. reposer, sp. reposar. – Der. răposat, s. m. (defunct); apusat, s. m. (defunct), probabil prin contaminare cu apus (după Drăganu, Dacor., III, 726, dintr-un lat. *appausātus).

răposéz v. tr. (lat. re-pausare, a se odihni de tot; it. riposare, a se odihni, a fi îngropat; fr. reposer, sp. reposar, pg. repouser. V. răpaus). Vechĭ. Las să se odihnească, odihnesc. V. intr. Mă odihnesc (și refl. a să răpăosa [!], ca a se repauza). Azĭ (și vechĭ). Mor, ĭes din vĭață: a răposat ! – Vechĭ și -păosa, -păusa, -poosa și -pousa. Prez. ĭeŭ [!] răpaos și răpaus.

răposá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 răposeáză