Toate definitiile

SCARIFICÁ, scarífic, vb. I. 1. A afâna pământul cu ajutorul scarificatorului. 2. A scormoni suprafața unui teren sau a unei șosele în refacere, pentru a ușura îndepărtarea pământului, a pietrelor etc. sau pentru a asigura o bună legătură între materialul nou și cel vechi. 3. A cresta superficial pielea unui bolnav, provocând o ușoară sângerare în scop terapeutic sau pentru a introduce un medicament, un vaccin, pentru a face o analiză etc. – Din fr. scarifier, lat. scarificare.

SCARIFICÁ vb. (MED.) (înv.) a hărăxi. (A ~ pielea.)

SCARIFICÁ vb. I. tr. 1. A scormoni suprafața unei șosele care trebuie refăcută, pentru a asigura o legătură mai bună între noile și vechile materiale. ♦ A afâna pământul cu ajutorul scarificatorului. 2. A cresta ușor pielea unui bolnav în scop terapeutic (pentru a-i lua sânge etc.). [P.i. scarífic, 3,6 -că. / < lat., it. scarificare, cf. fr. scarifier].

SCARIFICÁ vb. tr. 1. a scormoni suprafața unei șosele care trebuie refăcută pentru a asigura o legătură mai bună între noile și vechile materiale. ◊ a afâna pământul cu scarificatorul. 2. (med.) a cresta ușor pielea pentru provocarea unei sângerări, aplicarea ventuzelor etc. (< fr. scarifier, lat. scarificare)

scarificá (a ~) vb., ind. prez. 3 scarífică; conj. prez. 3 să scarífice

* scarifíc, a -á v. tr. (lat. scarifico, -ficáre, a scarifica, d. ngr. skariphástai, a zgîria). Chir. Hărăxesc, crestez cu lanțeta ca să ĭaŭ sînge. V. scrijilesc.