Toate definitiile

STUPITÚRĂ, stupitúri, s. f. (Reg.) Scuipătură. – Stupi + suf. -tură.

STUPITÚRĂ s. v. scuipătură.

stupitúră (reg.) s. f., g.-d. art. stupitúrii; pl. stupitúri

scuĭpătúră (vest) și stupitúră (est) f., pl. ĭ. Substanță scuipată: scuĭpăturĭ pe pardoseală. Acțiunea de a scuĭpa o dată sau felu de a scuĭpa: scuĭpătură țigănească.