Toate definitiile

SCĂPĂTÓR s. v. salvator.

scăpătór, scăpătoáre, adj., s.m. și f. 1. (adj., s.m. și f.; înv.) care scapă, (se) salvează (dintr-o situație neplăcută); care eliberează, dezrobește. 2. (s.f. art., reg.) loc unde se refugiază copiii, ca să nu fie prinși, la jocul „de-a prinselea”.