Toate definitiile
SI s. m. invar. Treapta a șaptea din gama majoră tip; sunetul și nota corespunzătoare. – Din it. si.
SI s.m. invar. (Muz.) Treapta a șaptea din gama majoră tip; sunetul și nota corespunzătoare. [< it. si].
SI s. m. inv. (muz.) treapta a șaptea a gamei diatonice; sunetul și nota corespunzătoare. (< it. si)
*si m. (literele inițiale din imnu sfîntuluĭ Ion, lat. la voc. Sancte Iohannes). Muz. A șaptea notă a gameĭ.
*si-, *sim- și sin- (vgr. sýn, cu), prefix care corespunde cu lat con si care se întrebuințează în cuvintele greceștĭ, precum: si-logizm, sim-patie, sin-teză.
ȘI adv., conj. A. Adv. (Stă înaintea părții de vorbire la care se referă; fiind vorba de verbe reflexive sau de forme verbale compuse, stă între auxiliar, pron. refl. etc. și verb) I. (Cu sens modal) 1. Chiar, în adevăr, cu adevărat. ♦ Întocmai, exact. Precum a zis, așa a și făcut. 2. Pe deasupra, în plus, încă. După ce că e urâtă o mai cheamă și Neacșa. 3. Chiar, încă, pe lângă acestea, de asemenea. Vezi să nu pățești și tu ca mine. ♦ (Pe lângă un adjectiv sau un adverb la gradul comparativ, intensifică gradația) O cameră și mai mare. ◊ Loc. adj. (Cu valoare de superlativ) Și mai și = mai grozav, mai strașnic. 4. (În propoziții negative) Nici. Însă și de voi nu mă îndur ca să vă părăsesc. II. (Cu sens temporal) 1. Imediat, îndată, pe loc. Cum îl zări, îi și spuse. 2. Deja. Masa se și pune în grădină. B. Conj. I. (Marcă a coordonării copulative) 1. (Leagă două părți de același fel ale unei propoziții) Este voinic și tânăr. 2. (Împreună cu prep. „cu” exprimă relația operației matematice a adunării) Plus. Doi și cu trei fac cinci. ♦ (Ajută la formarea prin adiție a numeralelor de la douăzeci și unu până la nouăzeci și nouă) Șaizeci și opt. ♦ (Ajută la formarea numeralelor care exprimă numere zecimale, legând partea zecimală de întreg) Trei și paisprezece. ♦ (Indică adăugarea unei cantități) Plus. Unu și jumătate. 3. (Leagă două substantive între care există o corespondență sau o echivalență) Binele și răul. 4. (Așezat înaintea fiecărui termen al unei enumerări, ajută la scoaterea lor în evidență) A adus și vin, și mâncare, și cărți. ♦ (În repetiții, ca procedeu stilistic) Ia cuvântul și vorbește și vorbește. 5. (Leagă două propoziții de același fel, indicând o completare, un adaos, o precizare nouă) Deschide ușa și intră. 6. (Accentuat, în corelație cu sine însuși) Atât..., cât...; nu numai..., ci și... Are în mână și pâinea, și cuțitul. 7. (În stilul epic și popular, mai ales în povestire, se așază la începutul frazei, indicând continuitatea desfășurării faptelor) Și a plecat fiul de împărat mai departe. ♦ (Întrebuințat înaintea unei propoziții interogative sau exclamative, subliniază legătura cu cele povestite anterior) Și ce vrei să faci acum? ◊ Expr. Ei și? = ce-mi pasă? ce importanță are? (Întrebuințat singur, în dialog, ca îndemn pentru continuarea unei povestiri) Se aude cineva bătând în ușă... – Și? – Mă duc să deschid. (Precedat de adv. „ca” are funcție comparativă) a) La fel ca, întocmai ca. Se pricepe la pescuit ca și la multe altele; b) aproape, aproximativ. Treaba este ca și sfârșită. II. (Marchează coordonarea adversativă) Ci, iar, dar. Aude vorbindu-se și nu pricepe nimic. III. (Marcă a coordonării concluzive) Deci, prin urmare. E o glumă și nu o lua în serios. – Lat. sic.
ŞI conj., adv. 1. conj. (coordonator copulativ) (înv.) i. (E tânăr ~ frumos.) 2. conj. (completiv) de, să. (Stai ~ mă aşteaptă.) 3. conj. (adversativ şi restrictiv) că. (Să care bărbatul cu carul şi femeia cu poala, ~ tot se isprăveşte.) 4. adv. (înv. şi reg.) încă. (După ce că e urâtă, o mai cheamă ~ Muşata.)
și adv. – 1. La fel, tot așa. – 2. Chiar, în plus, însă. – Și mai. – Și mai și. – 3. Deja, îndată. – 4. (Conj.) Plus, cu. – Mr., megl., istr. și. Lat. sῑc (Pușcariu 1588; REW 7892), cf. it., prov., cat., sp. si, port. sim. Înv. folosit și enclitic pentru a întări pron. sau adv., cf. atunceși, același, totuși etc. (Tiktin).
*precúm și loc. conjcț.
ca și1 (precum și) loc. adv. (mă adresez lui ~ ei)
ca și2 (și) loc. conjcț. (ea, ~ el, au venit devreme; au venit el, ~ cine a mai fost chemat)
ca și3 (ca) loc. prep. (cu compar. de egalitate: la fel de bun ~ tine / ~ tine de bun / ~ oricine a învățat)
2) și conj. copulativă (lat. sîc, așa; it. sĭ, da; fr. pv. sp. si, pg. sim. Vfr. însemna „și”. V. sic). Împreună cu, plus, cu: oameniĭ și animalele, ziŭa și noaptea, apa și uscatu. (Greșit orĭ de prisos și cu: eu și cu tine). Adv. Asemenea: plec și eŭ, și eŭ am fost. Deja, pe loc: cum a auzit, a și plecat, a și zis. Ĭar, dar, pe cînd: țara pĭere, și baba se pĭaptănă. Tot așa, de o potrivă [!]: cum e sfîntu, și (saŭ așa și saŭ tot așa și) tămîĭa. Eĭ, și ? locuțiune pin [!] care cerĭ să se continue povestirea întrebînd ce-a maĭ fost saŭ pin care sfidezĭ: Eĭ, și ? Ce maĭ zicea el ? A zis că va reclama ! – Eĭ și ? (adică: Ce e cu asta? Nu-mĭ pasă !). Și așa, 1. și fără asta: sîntem fericițĭ și așa; 2. cu asta, de aceĭa: a auzit c´am sosit, și așa a venit. Și dacă, chear [!] așa să fie, nu-mĭ pasă: Fugĭ, că te vede ! – Și dacă ! (V. deși). Și maĭ și, și maĭ mare (orĭ mic) încă, și maĭ intens, și maĭ breaz: acesta e și maĭ și, asta (de ex., o surpriză) e și maĭ și.
și1 conjcț., adv.
și2, și-, -și, -și- v. síeși
și-a1 conjcț. + art. (în tempo rapid) (și-a mea)
și-a2 conjcț. + vb. aux. (în tempo rapid) (și-a mers)
și-a3 pr. + vb. aux. (în tempo rapid) (și-a închipuit)
și-ai1 conjcț. + art. (în tempo rapid) (și-ai mei)
și-ai2 conjcț. + vb. aux. (în tempo rapid) (și-ai mers, și-ai merge)
și-au1 conjcț. + vb. aux. (în tempo rapid) (și-au mers)
și-au2 pr. + vb. aux. (în tempo rapid) (și-au închipuit)
și-i1 conjcț. + pr. (în tempo rapid) (și-i văd)
și-i2 pr. + pr. (în tempo rapid) (și-i închipuie)
și-l1 conjcț. + pr. (în tempo rapid) (și-l văd)
și-l2 pr. + pr. (în tempo rapid) (și-l închipuie)
și-o1 conjcț. + pr. (în tempo rapid) (și-o văd)
și-o2 pr. + pr. (în tempo rapid) (și-o închipuie)
punct și vírgulă s. n., art. púnctul și vírgula (punc-tul)
*odátă și odátă loc. adv.
!hop-așá/hop-și-așá interj.
hop-și-așa v. hop-așá
douăzéci și únu num. m., f. douăzéci și úna; 21/XXI
douăzéci și únulea (al ~) num. m., f. a douăzéci și úna; al XXI-lea/al 21-lea, a XXI-a/a 21-a
ca și când loc. conjcț.
ca și cum loc. conjcț.
*așá și așá (tempo lent)/așá și-așá (tempo rapid) loc. adv.