Toate definitiile

SILFÍDĂ, silfide, s. f. 1. (În mitologia popoarelor germanice) Duh aerian feminin, foarte ușor și agil, care, împreună cu silful, întruchipa elementul aerului. ♦ Fig. Femeie tânără, suplă, grațioasă. 2. (La pl.) Familie de insecte coleoptere cu mirosul foarte dezvoltat, ale căror larve se hrănesc cu cadavre și care provoacă pagube în culturi (Silphidae); (și la sg.) insectă care face parte din această familie. – Din fr. sylphide.

SILFÍDĂ s. (MITOL.) (rar) silfă.

SILFÍDĂ s.f. 1. Silfă, înfățișată cu un corp zvelt și cu aripi străvezii. ♦ (Fig.) Femeie zveltă, grațioasă. 2. (La pl.) Familie de insecte coleoptere cu numeroase specii, care au mirosul foarte dezvoltat și se hrănesc cu cadavre; (la sg.) insectă din această familie. [< fr. sylphide(s)].

SILFÍDĂ s. f. 1. (mit. germ.) silfă, înfățișată cu un corp zvelt și aripi străvezii. 2. (fig.) femeie zveltă, grațioasă. 3. (pl.) familie de insecte coleoptere cu numeroase specii, ale căror larve se hrănesc cu cadavre sau cu leguminoase. (< fr. sylphide/s/)

silfídă s. f., g.-d. art. silfídei; pl. silfíde

*silfídă f., pl. e (fr. sylphide, d. sylphe, silf). Zînă celtică saŭ germanică. Fig. Femeĭe grațioasă și zveltă.