Toate definitiile

SILNICÍ, silnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A constrânge, a forța, a sili pe cineva să facă ceva; a aplica forța, violența. ♦ Fig. A stâlci, a poci. – Din silnic.

SILNICÍ vb. v. constrânge, face, forţa, îngre-ţoşa, obliga, scârbi, sili, sparge, strica, viola.

silnicí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. silnicésc, imperf. 3 sg. silniceá; conj. prez. 3 să silniceáscă

silnicésc v. tr. (d. silnic). Rar. Tratez cu silnicie.