Dictionar de sinonime

SOLÍST s. solo.

SOLITÚDINE s. v. izolare, singurătate.

SÓLNIŢĂ s. (pop.) sărăriţă, (reg.) ocniţă, sarniţă, sărărie, sărător, sărelniţă, (Munt., Dobr. şi prin Mold.) sărar, (prin Maram. şi Bucov.) slatină, (Ban.) solăriţă. (Şi-a mai pus sare în mâncare din ~.)

SOLITÓR s. v. delegat, emisar, intermediar, împuternicit, mediator, mesager, mijlo-citor, parlamentar, reprezentant, sol, trimis.

SÓLNIŢĂ s. v. piuliţă.

SOLOMONÁR s. v. astronom.

SOLOMÍT s. v. stufit.

SOLOÁNCĂ s. v. sitar.

SÓLO s. invar. solist.

SOLOVÂRFIŢĂ s. v. bundiţa-vântului.

SOLOMONÍE s. v. descântec, farmec, magie, stratagemă, subterfugiu, şiretenie, şi-retlic, şmecherie, tertip, truc, viclenie, vicleşug, vrajă, vrăjitorie.

SOLOMONĂRÍE s. v. descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.

SOLOMONÍ vb. v. descânta, face, fermeca, meni, ursi, vrăji.

SOLONÉŢ s. v. brâncă.

SOLONÁR s. v. argăsitor, tăbăcar.

SOLÚBIL adj. dizolvabil. (O substanţă ~.)

SOLÚŢIE s. 1. (CHIM.) soluţie coloidală = coloid, sol. 2. v. procedeu. 3. v. rezolvare. 4. (MAT.) rădăcină. (~ unei ecuaţii cu o necunoscută.) 5. clarificare, desluşire, dezlegare, elucidare, explicare, explicaţie, lămurire, limpezire, preci-zare, rezolvare, soluţionare, (înv.) pliroforie, răspicare, (fig.) cheie, descâlcire. (~ unei probleme încurcate.) 6. remediu, (fig.) leac. (~ pentru îndreptarea unei situaţii.)

SOLÚBIL adj. v. rezolvabil, soluţionabil.

SOLUŢIONÁBIL adj. rezolvabil, (fig.) solubil. (O problemă ~.)

SOLUŢIONÁ vb. 1. v. lămuri. 2. a clarifica, a rezolva. (A ~ un litigiu.)

SOLVÁBIL adj. (FIN.) solvent. (Debitor ~.)

SOLUŢIONÁRE s. 1. v. lămurire. 2. clarificare, rezolvare. (~ unui litigiu.)

SOLVABILITÁTE s. (FIN.) bonitate, (rar) plătnicie, solvenţă.

SOLVATÁRE s. (CHIM.) dizolvare.

SOLVÉNT adj. v. solvabil.

SOLVÉNT s. (CHIM.) dizolvant.

SOLVÉNŢĂ s. v. bonitate, solvabilitate.

SOLVÁT s., adj. (CHIM.) dizolvat.

SOLVÍ vb. v. dizolva.

SOLVÍRE s. v. dizolvare.