Dictionar de sinonime
CARACÚDĂ s. (IHT.) 1. v. albitură. 2. (Carassius carassius) caras, (reg.) obleţ, sorean.
CARACUDĂCOLORÁTĂ s. v. regină.
CARAGÁŢĂ s. v. coţofană.
CARAMBOLÁJ s. v. carambol.
CARAMBÓL s. (rar) carambolaj. (~ la jocul de biliard.)
CARAGHIÓZ s. v. bufon, măscărici, paiaţă.
CARAGHIOSLÂC s. v. bufonerie.
CARAGHIÓS adj. 1. v. buf. 2. ridicol, (Maram.) ciuf, (fam. şi ir.) nostim. (E cam ~ îmbrăcat.) 3. v. comic.
CARAPÁCE s. (ANAT.) ţest, (rar) capac, scafă, (reg.) troacă, (înv.) ţeastă. (~ de broască ţestoasă.)
CARÁS s. (IHT.; Carassius carassius) caracudă, (reg.) obleţ, sorean.
CARAS-DE-MÁRE s. v. sparos.
CARASGÁLBEN s. v. regină.
CARAVÁNĂ s. (înv.) chervan. (O ~ prin pustiu.)
CARAÚLĂ s. v. gardă, pază, santinelă, strajă, veghe.
CARAVÁNĂ s. v. dric, car funebru, car funerar, car mortuar.
CARAVÉI s. v. retevei, scurtătură.
CARBAMÁT s. (CHIM.) uretan. (~ul este o sare a acidului carbamic.)
CARBINÓL s. v. alcool metilic, metanol.
CARBAMÍDĂ s. v. uree.
CARBÍD s. (CHIM.) acetilură de calciu, carbură de calciu.
CARBOHIDRÁT s. v. glucidă.
CARBOÁVĂ s. v. rublă.
CARBODIAMÍDĂ s. v. uree.
CARBÓL s. v. acid carbolic, acid fenic, fenol.
CARBÓN s. v. indigo.
CARBORÚNDUM s. (CHIM.) carbură de siliciu.
CARBONIZÁ vb. (rar) a (se) tăciuna.
CARBONÁT s. carbonat acid v. bicarbonat; carbonat de potasiu v. potasă; carbonat de sodiu v. sodă.
CARBÓŞ s. v. chingă, cocârlă, crivac.
CARBÚRĂ s. (CHIM.) carbură de calciu v. carbid; carbură de fier = cementită; carbură de siliciu v. carborundum.