Dictionar de sinonime

CARGOBÓT s. (MAR.) cargou. (Marfa de pe un ~.)

CARGÓU s. v. cargobot.

CARIÁ vb. (MED.) a se găuri, a se strica, (reg.) a se scorboroşi. (Dinţii se ~.)

CARIÁT adj. (MED.) găunos, găurit, stricat, (înv. şi reg.) scorboroşit, scorburos. (Măsea ~.)

CARICATURÁL adj. v. buf.

CARÍDĂ s. v. crevetă.

CARIOLÍMFĂ s. v. carioplasmă.

CARIOPLÁSMĂ s. (BIOL.) cariolimfă, nucleoplasmă.

CARITÁBIL adj. filantropic, milos, milostiv. (Inimă ~.)

CARÂMB s. 1. tureatcă, (reg.) tureac, (prin Munt. şi Olt.) saftian. (~ al cizmei.) 2. (TEHN.) (reg.) draghină, drăghinar, drug, loitret, sulete, (Transilv. şi prin Ban.) sul. (~ la loitra căruţei.) 3. (reg.) margine, mărginar. (~ la o scară, în care intră fusceii.)

CARITÁTE s. v. binefacere.

CARÂMB s. v. loitră.

CARMÁC s. (PESCUIT) (rar) parcea. (~ pentru morun.)

CARMÍN s., adj. invar. 1. s. cârmâz, coşenilă. (~ul este un colorant roşu.) 2. adj. invar. stacojiu, (pop.) cârmâziu. (O petală ~.)

CARNÁJ s. v. masacru, măcel.

CARNÁL adj. v. trupesc.

CARNASIÉR adj. v. carnivor.

CÁRNE s. 1. (Transilv.) hanţ. (~ de vită.) 2. (BOT.) pulpă. (~ a unui fruct.)

CARNIVÓR adj. (rar) carnasier. (Animal ~.)

CARÓ s. tobă. (~ la cărţile de joc.)

CAROTÍDĂ s. (ANAT.) arteră cefalică.

CARPATÍN adj. v. carpatic. (Animal ~.)

CARPÁTIC adj. carpatin. (Cerb ~.)

CÁRPENĂ s. v. ciormoiag, condroniu, sor-cu-frate.

CARTÁCE s. v. mitralie.

CÁRREN s. v. lapiez.

CARPÉTĂ s. covoraş.

CARPICULTÚRĂ s. ciprinicultură. (~ este o ramură a pisciculturii.)

CART s. v. cofă, doniţă, şiştar.

CARTAGINÉZ s., adj. (IST.) 1. s. pun. 2. adj. punic, (înv.) punicesc. (Războaiele ~.)