Dictionar de sinonime
BRUTĂREÁSĂ s. (Transilv.) pecăriţă, (Mold., Bucov. şi Ban.) pităreasă, (înv.) pităriţă. (~, nevasta brutarului.)
BRUTĂRÍE s. (Transilv. şi Ban.) pecărie, (Mold. şi Transilv.) pitărie, (înv.) magupie, (înv., în Mold.) formă. (A luat o pâine de la ~.)
BUBA-ÍNIMII s. v. piperul-lupului, popilnic.
BUBA-MÂNZULUI s. v. gurmă.
BUBÁT adj. v. bubos, buburos.
BÚBĂ s. v. antrax, cărbune, dalac, pelagră, pustulă malignă, variolă, vărsat.
BUBÁT s. v. scarlatină, variolă, vărsat.
BUBAT NÉGRU s. v. vărsat negru.
BÚBĂ s. (MED.) 1. v. rană. 2. bube dulci v. impetigo.
BUBERÍC s. (BOT.; Scrophularia nodosa) (rar) scro-fulare, (reg.) brâncă, poală, frunză-de-bubă-rea, iarbă-neagră, urzică-neagră.
BÚBE s. pl. v. scarlatină.
BUBĂ REÁ s. v. antrax, cărbune, dalac, pustulă malignă.
BUBĂ-NEÁGRĂ s. v. antrax, cărbune, dalac, pustulă malignă.
BUBERÍC s. v. brâncă.
BUBÍŢĂ s. (MED.) bubuliţă, (pop.) zgaibă, zgră-bunţă. (Are o ~ pe mână.)
BUBÓI s. v. abces, furuncul.
BUBÂLCĂ s. v. gâlcă, inflamaţie, umflătură.
BUBULÍŢĂ s. 1. v. bubiţă. 2. (la pl.) v. papule.
BUBUITÚRĂ s. bubuire, bubuit, detonaţie, detu-nare, detunat, detunătură, duduit, duduitură, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar) detunet, (înv. şi reg.) sunet, (reg.) durăt. (~ tunului.)
BUBUITÓR adj. detunător, tunător. (Explozie ~oare.)
BUBUÍT s. v. bubuitură.
BUBUÍRE s. v. bubuitură.
BUBUÍ vb. a detuna, a dudui, a trăsni, a tuna, a vui, (pop.) a răzbubui. (~ în depărtare.)
BUBUCLÍE s. v. gogoaşă, păpălău.
BUBÓS adj. buburos, (reg.) bubat. (E tare ~.)
BUBURÚZĂ s. (ENTOM.; Coccinella septempunctata) boul-Domnului, boul-lui-Dumnezeu, vaca-Domnului, (reg.) cucuşor, găinuşă, gârgăriţă, mămăruţă, mărgărit, mărgărită, mărgăriţă, mărie, măriuţă, paparugă, păpăruie, păpăruţă, păpăruză, vrăjitoare, boul-popii, găina-lui-Dumnezeu, măria-popii, puica-popii, puiculiţa-popii, vaca-lui-Dumnezeu.
BUBURÓS adj. v. bubos.
BUCÁL adj. (MED.) oral. (Medicament luat pe cale ~.)
BUCÁR s. curar, vânar, (reg.) gurură, hamut, cureaua vânării. (~ul este o parte a hamului.)
BUCÁTĂ s. 1. crâmpei, fracţiune, fragment, frântură, parte, porţiune, secţiune, tranşă, (pop.) dărab, partal, (înv. şi reg.) părtenie, (reg.) jarchină, ştuc. (O ~ dintr-un tot.) 2. fâşie, limbă, petic, sprânceană. (O ~ de pădure.) 3. v. exemplar. 4. v. compoziţie. 5. (la pl.) v. recoltă. 6. v. distanţă. 7. v. interval.