Dictionar de sinonime

TISTURÍE s. v. funcţie, post, serviciu, slujbă.

TÍŞCĂ s. v. sângerete.

TISTĂLÍ vb. v. curăţa, deretica, însenina, limpezi, lumina, scutura, strânge.

TISTÍE s. v. funcţie, post, serviciu, slujbă.

TITÁNIC s., adj. v. portlandian.

TITÁN s. v. uriaş.

TITÁNIC adj. colosal, extraordinar, gigantic, uriaş. (Eforturi ~.)

TÍŞLĂR s. v. tâmplar.

TITANÍT s. v. sfen.

TITĂRCI s. pl. v. pita-vacii.

TITÍLĂ s. v. creastă, creştet, culme, pisc, vârf.

TITIRLÍC s. v. pitpalac, prepeliţă.

TITIRÉZ s. 1. v. prâsnel. 2. prâsnel, sfârlează, (înv. şi reg.) sfârlă. (~ cu care se joacă copiii.) 3. (TEHN.) hădărag, (reg.) bătăiuş, băteală, ciocot, mână, pârpăriţă, terteleac, (prin Bucov.) scuturător. (~ la coşul morii.)

TITIRÉZ s. v. teică.

TÍTLU s. 1. demnitate, rang, (înv.) spiţă, stat. (I-a acordat ~l de baron.) 2. calitate. (Are ~l de inginer.) 3. titru. (~ al unui metal preţios.)

TÍTLU s. v. denumire, nume, numire.

TITLUÍT adj. v. denumit, intitulat, numit, poreclit, supranumit, zis.

TITLUÍ vb. v. boteza, chema, denumi, intitula, numi, porecli, spune, supranumi.

TÍTRU s. titlu. (~ al unui metal preţios.)

TITRIMETRÍE s. v. volumetrie.

TITULARIZÁRE s. v. definitivare.

TITRÁT adj., s. v. licenţiat.

TIULIHĂU s. v. ştiulete.

TITULÁR s. (SPORT) component. (~ al echipei naţionale.)

TITULARIZÁ vb. v. definitiva.

TITULATÚRĂ s. v. denumire, nume, numire.

TIÚCĂ s. v. găină.

TIV s. 1. tivitură, (pop.) refec, (înv. şi reg.) tiveală, (reg.) refecătură, roit, tighel, (prin nordul Mold. şi nordul Transilv.) rubăţ, (înv.) omet. (~ la o rochie prea lungă.) 2. paspoal, tivitură. (Jachetă cu ~ de catifea.)

TIUŞ s. v. nap.

TIVÍ vb. (pop.) a refeca, (reg.) a rupturi, a tigheli, (prin nord-estul Olt.) a muchia, (Transilv.) a ştipui. (A ~ o rochie.)