Dictionar de sinonime

TÂRCĂVÍ vb. v. chirci, degenera, închirci, pipernici, sfriji, zgârci.

TÂRCÓL s. (Olt. şi Munt.) terpel. (Dădea ~ stânei.)

TÂRFĂ s. v. buleandră, cârpă, fleandură, otreapă, petică, stomac, zdreanţă.

TÂRCOÁLĂ s. v. prâsnel.

TÂRFĂ s. v. prostituată.

TÂRG s. 1. v. piaţă. 2. bâlci, iarmaroc, (pop.) drăgaică, (înv.) zbor. (~ul de la Buzău.) 3. v. obor. 4. târguială, tocmeală, (rar) precupeţire, (reg.) tocmă. (~ul a ţinut mult.) 5. v. orăşel.

TÂRGÁR s. v. târgoveţ, zaraf.

TÂRG s. v. acord, aranjament, centru, combinaţie, contract, convenţie, înţelegere, învoială, învoire, legământ, oraş, pact, tranzacţie.

TÂRGOVÉŢ s. 1. (reg.) târgar. (~ii erau locuitorii unui târg.) 2. v. orăşean.

TÂRGOVÉŢ adj. v. orăşenesc, urban.

TÂRGOVEŢÉŞTE adv. v. nemţeşte, orăşeneşte.

TÂRGÓVIŞTE s. v. piaţă, târg.

TÂRGOVEŢÍME s. v. orăşenime.

TÂRGOVEŢÍ vb. v. orăşeniza, urbaniza.

TÂRGUÍ vb. 1. v. cumpăra. 2. v. tocmi.

TÂRGUIÁLĂ s. 1. v. cumpărătură. 2. v. tocmeală.

TÂRGUÍ vb. v. conveni, înţelege, învoi.

TÂRGUITÓR s. v. client, comerciant, cumpă-rător, muşteriu, negustor.

TÂRGUÍRE s. v. cumpărare.

TÂRÎ vb. 1. a târâi, a târşâi, a trage, (reg.) a tăgârţa. (A ~ ceva după sine.) 2. (rar) a se târşâi, (Mold.) a se tăbârci. (Se ~ până la tranşee.) 3. (pop.) a mâna. (Oltul îl ~ la vale.) 4. a antrena, a împinge. (Îl ~ în acţiuni nesăbuite.)

TÂRGÚŢ s. v. târguleţ, târguşor.

TÂRGUŞÓR s. târguleţ, (reg.) târguţ.

TÂRGULÉŢ s. v. târguşor.

TÂRÂIE-BRÂU s. v. pierde-vară.

TÂRÎ vb. v. distruge, nimici, potopi, prăpădi, sfărâma, zdrobi, zvânta.

TÂRÂÍ vb. v. târî.

TÂRÂTOÁRE s. (PESCUIT) (rar) trandadaie. (Cu ~ se pescuieşte cega.)

TÂRÂŞ adv. (înv.) grăpiş. (Merge ~.)

TÂRLĂ s. v. stână.

TÂRÂTÚRĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.